Siderat de Romania : Chestiunea cu borcanele incurcate

Inceput de saptamana rece si insensibil cu o ploaie mocaneasca menita sa iti roada incet, dar sigur, rabdarea si linistea sufleteasca. Ora 8:30 ma gaseste pe strazi bine incotosmanit si tarand dupa mine un ditamai geamantanul. Surd si orb , cu gandul doar la ceea ce ma astepta undeva la mii de kilometri departare.

Dupa lupte seculare ce au tinut vreo doua ceasuri bune debarc din autobuzul marca RATB undeva in fata aeroportului Baneasa. Ciudat, sunt luat in colimator de taximetristii din zona, de parca veneam si nu plecam. Deh, criza ne tampeste pe toti si incepem sa nu mai facem diferenta.

Agitatie si aglomeratie si cativa colorati care ma determina sa imi verific periodic si sistematic toate buzunarele de pe exterior. Pasapoartele din mainile lor ar fi trebuit sa ma linisteasca, dar mai bine sa acopar oala decat sa ma trezesc cu vreo musca in ea. Gandul ca as putea calatori cu astfel de specimene ma cam scarbeste si imi provoaca o subita stare de voma. Ma abtin totusi : am un zbor de luat catre Germania si nu am timp de sensibilisme.

Afara vremea tot mai urata si cu o ploaie la fel de rece si depresiva. Probabil din aceasta cauza angajatii de la Baneasa au incurcat borcanele si au “imbracat”  in stilul autentic romanesc pe rosii in albastru si pe albastrii in rosu. In traducere liber acceptata, daca personalul de zbor nu era vigilent am fi zburat spre Italia in loc de Germania si viceversa. Conu’ Iancu sa traiasca!

Descurcarea borcanelor a luat ceva timp si evident intarzieri inerente. Zambesc trist spre colegii mei din presa alaturi de care voi calatori spre Dortmund. Si imi spun: mai mult ca sigur nimeni nu va plati pentru aceste erori. Doar suntem romani si avem o paine de mancat cu totii.

Intr-un sfarsit decolam si dupa cateva minute suntem deasupra norilor putand spune si noi bucurosi: buna dimineata, Soare! Afundat in scaun si cu playerul urlandu-mi in urechi inchid ochii si incerc sa ma detasez total de nesimtirea din jur. Sunt ultimele zbateri ale prostiei si ignorantei made in Romania : odata ajunsi pe teritoriul german leii si paraleii transformandu-se brusc in mielusei. Un singur gand imi mai macina fiinta: oare bagajele mele vor ajunge la Milano, sau se afla undeva jos in cala avionului cu care zbor?

Despre aceasta intr-o alta istorioara. Pe maine!

Sideratia zilei : O noua aventura europeana

Maine incepe o noua aventura europeana. Dupa un an de asteptare, dupa Toulouse, Paris, Praga, ori Varna, maine ma reintorc cu acelasi drag si mereu acelasi dor catre Dortmund. Un oras de care m-am indragostit la prima vedere si catre care as zbura de fiecare data cand mi se ofera ocazia.

Asadar de maine voi cutreiera din nou micile stradute ale fostului oras minier din zona Ruhr-ului, acum o oaza de liniste si verdeata. Voi incerca sa cuprind in program tot ceea ce nu am reusit sa fac in primul sezon petrecut acolo, aproape de Marea Nordului, aproape de Groningen, locul unde o draga prietena de-a mea, Mihaela isi efectueaza stagiul doctoral. Nu stiu daca vom apuca sa ne vedem , insa ma voi simti mai aproape de ea cu cateva zeci de kilometri.

Dortmund-ul il voi regasi mereu la fel. Serios si vesel in acelasi timp, calm si dezinvolt, gata pregatit sa iti ofere noi si noi surprize. Placute evident. Se apropie festivalul orasului atunci cand petrecerile vor fi tinand pana in zori, iar spiritul de chefliu ce zace latent in fiecare german va fi iesit la iveala.

Sase zile pline de bucurii si liniste sufleteasca, sase zile in care voi incerca sa imi incarc bateriile pentru ceea ce ma va astepta la reintoarcerea la Bucuresti.

Ne reauzim dragilor, peste exact o saptamana pentru a rememora impreuna aventura germana numita : Dortmund.

Sfarsitul omului politician roman

Fara dar si poate, decapitarea guvernului Boc reprezinta cea mai importanta realizare a democratiei postdecembriste. Pentru prima data , un executiv este executat in stilul caracteristic autohton chiar de catre cei alaturi de care au sarbatorit o victorie considerata a fi importanta in urma cu ceva ani. Dovedind, vorba fostului dar inca in exercitiu premier al tarii, ca nu au priceput o iota din istoria recentului trecut, parlamentarii si asa destul de tampiti i-au trimis dupa tigari pe cei care se credeau adevarati semizei de tip 3 in 1.

Masura demiterii guvernului e una salutara in conditiile in care ajunsesera sa se ocupe de anumite trebi nationale indivizi care n-aveau nicio legatura cu problema in cauza. Sistemul ” omul potrivit la locul altuia” functioneaza in continuare cu succes intru propasirea nu a bunastarii ci a haosului din tara numita Romania. E drept ca, pentru a fura, trebuie sa nu ai habar despre ce e vorba in propozitia de baza a domeniului primit in administrare. Un specialist ar fi spus : stai asa ca e ceva in neregula cu bugetul asta. Asa, in formula relansata de ardeleanul Boc , le era mai usor mafiotilor sa controleze punctele cheie ale furtului generalizat cu acte in regula.

Dreapta a fost tradata de stanga. Si toate acestea dupa ce au dat cu jula prieteneste ani buni la rand lasand Romania si batuta si … fara bani. Dreapta democrata a fost fentata de stanga neo-comunisto-socialista si, mai mult decat atat, lasata in soare de catre urmasii lui Attila pe care ii credea aproape , dar totodata  paradoxal atat de indepartati de atitudinea ignoranta si mincinoasa specifica oricarui individ ajuns in fata. Acolo unde obligatoriu primesc o pereche de ochelari de cal si un butoi plin de basini si nesimtire

Ochelarii de cal si prostia care le-a intrat in gandire odata ajunsi in fruntea tarii ii determina sa treaca la actiuni necugetate si de rasul curcilor generand in randul pulimii o intrebare clasica: oare nu isi du seama cat de penibili pot fi alegand sa mearga mai departe cu acelasi om ce frizeaza ridicolul prin prostia aratata in manageriatul unei tari? Mai mult ca sigur ca nu pentru acesti politicieni care confunda primaria cu guvernarea si Romania cu laboratorul de experimente biologice al fortelor militare SUA.

Romanului ii e dat sa uite de cel care l-a ajutat sa devina om. Ba mai mult il si executa cand ii e lumea mai draga. Asta asa, de amorul artei si din lipsa de alte preocupari. Instinctul animalic guverneaza si primeaza spiritului uman din fiecare din noi. Dovedind daca mai era nevoie ca sfarsitul e aproape. Cum al cui sfarsit? Al nostru, ca oameni…

Monstruletii si caprele vecinului

Toamna activa peste Romania. Cu manecile suflecate tovaraseste, romanasii nostri se pregatesc cu mic cu mare nu sa stranga roadele de pe ogoare, ci mai degraba sa puna stampila intr-un dreptunghi, sau altul. Toamna alegerilor se poate numi nebunia care cuprinde micul stat balcanico-europeano-pontic, ca sa fim in trend cu pompozitatile lu’tanti pitzi cea care sparge seminti.

Alegeri, dragilor. Dubasul urla cat il tin runchii in functie de cum zboara monetarul aruncat strategic de cei cativa cowboi, cu i si nu cu y, care s-au inscris atrasi de fatidica poleiala aurita a unei potcoave ruginite promisa drept premiu castigatorului din acest an. Traienel, Mircica si Sorinel sunt printre primii in pole position. Cel putin asa spun sondajele. Ca nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le pute, nu mai intereseaza pe nimeni. Clasa politica romaneasca incearca disperata sa supravietuiasca valului naucitor al crizei de la cabina de vot.Nu criza aia financiara cu care ne tot bubuie urechile patronii, angajatorii cand e vorba de salarii. Ci criza de identitate civica flagelul care ucide mai dihai decat “porcina” populatia unei natiuni.

Starea vegetativa in care sunt ancorati cei atinsi de “epidemia” crizei de identitate se va dovedi una extrem de periculoasa, intrucat dupa cum suna odinioara un slogan somnul nu aduce numai vise full color ci si filme de tip noir , numite cosmar generalizat. Curand zombie, mortii vor vota intru prosperarea clasei de imbuibati post-decembristi, profitand de letargia activilor in campul muncii deja satui de rahatul servit sistematic de precis atat de stangisti cat si de drept-isti.Monstrii din somnul “crizatilor” se vor transforma profitand de indiferenta creatorilor si vor deveni partenerii preferati pentru guvernare.  Sunt mult mai eficienti la urma urmei. Nu prea fac multa galagie si la comanda din cand in cand dau iama printre caprele vecinului sa le sterpeasca. Doar nu-i asa? Doar unii trebuie sa prospere. Restul sa pomangeasca la infinit.

Ca asa e in viata, ca in tenis : nu exista remiza.