Siderat de Romania : Chestiunea cu borcanele incurcate

Inceput de saptamana rece si insensibil cu o ploaie mocaneasca menita sa iti roada incet, dar sigur, rabdarea si linistea sufleteasca. Ora 8:30 ma gaseste pe strazi bine incotosmanit si tarand dupa mine un ditamai geamantanul. Surd si orb , cu gandul doar la ceea ce ma astepta undeva la mii de kilometri departare.

Dupa lupte seculare ce au tinut vreo doua ceasuri bune debarc din autobuzul marca RATB undeva in fata aeroportului Baneasa. Ciudat, sunt luat in colimator de taximetristii din zona, de parca veneam si nu plecam. Deh, criza ne tampeste pe toti si incepem sa nu mai facem diferenta.

Agitatie si aglomeratie si cativa colorati care ma determina sa imi verific periodic si sistematic toate buzunarele de pe exterior. Pasapoartele din mainile lor ar fi trebuit sa ma linisteasca, dar mai bine sa acopar oala decat sa ma trezesc cu vreo musca in ea. Gandul ca as putea calatori cu astfel de specimene ma cam scarbeste si imi provoaca o subita stare de voma. Ma abtin totusi : am un zbor de luat catre Germania si nu am timp de sensibilisme.

Afara vremea tot mai urata si cu o ploaie la fel de rece si depresiva. Probabil din aceasta cauza angajatii de la Baneasa au incurcat borcanele si au “imbracat”  in stilul autentic romanesc pe rosii in albastru si pe albastrii in rosu. In traducere liber acceptata, daca personalul de zbor nu era vigilent am fi zburat spre Italia in loc de Germania si viceversa. Conu’ Iancu sa traiasca!

Descurcarea borcanelor a luat ceva timp si evident intarzieri inerente. Zambesc trist spre colegii mei din presa alaturi de care voi calatori spre Dortmund. Si imi spun: mai mult ca sigur nimeni nu va plati pentru aceste erori. Doar suntem romani si avem o paine de mancat cu totii.

Intr-un sfarsit decolam si dupa cateva minute suntem deasupra norilor putand spune si noi bucurosi: buna dimineata, Soare! Afundat in scaun si cu playerul urlandu-mi in urechi inchid ochii si incerc sa ma detasez total de nesimtirea din jur. Sunt ultimele zbateri ale prostiei si ignorantei made in Romania : odata ajunsi pe teritoriul german leii si paraleii transformandu-se brusc in mielusei. Un singur gand imi mai macina fiinta: oare bagajele mele vor ajunge la Milano, sau se afla undeva jos in cala avionului cu care zbor?

Despre aceasta intr-o alta istorioara. Pe maine!