Casa, dulce casa…cuibusor de nebunii

Stop! Un vis prea frumos. Sa ai o casa a ta. Sa iti poti permite un credit pentru casa, dincolo de ratia de mancare si ratele la telefon mobil aragaz etc.Cel putin asa arata un studiu de piata efectuat in randul tinerilor intre 21 si 26 de ani, studiu dat publicitatii zilele trecute.

Se organizeaza periodic, sa nu zic trimestrial, lunar, bisaptamanal, targuri imobiliare. Se construieste, se cumpara si se vinde in draci. Zilnic aflam cum piata imobiliara explodeaza. Si paradoxal trei sferturi din tinerii care locuiesc platind o chirie pentru locuinta respectiva, isi iau adio de la a avea propriul acoperis…

Si vine intrebarea fireasca: ce inginerii financiare acopera aceste mega-cartiere inaltate de companii mai mult sau mai putin fantoma?Sau intr-o alta ordine de idei pentru cine sunt construite aceste cartiere rezidentiale? Rezidentiale numai pe hartie, daca e sa ne luam dupa plangerile locatarilor cu privire la lipsa utilitatilor, haitele de javre care nu se dau duse nici in ruptul capului profitand din plin de mila si bunavointa unora dintre vecinii de cartier.Deh, naravul nu se schimba oda cu schimbarea locuintei.

Cum nici la nivelul de varsta imediat , 36-45 de ani, nu stam mai bine, abia 15 la suta dintre acestia planificandu-si cumpararea unei locuinte, stam stramb sa judecam drept o realitate evidenta.Care prin alte si alte interconexiuni pe care le facem se transforma intr-o concluzie-monstru: aceea ca e mai bine sa pleci in strainatate, sa te umilesti pe acolo decat sa stai in tara ta, unde toti parca iti rad in nas.

Pentru a nu se dezice de mentalitatea sinucigasa a romanului , reprezentantii agentiilor imobiliare, asemeni politicienilor , zambesc sagalnic si privesc cu optimism spre al tarii viitor, sperand ca intr-o zi Romania iarasi va fi plina de case frumoase in care vor sta de la cel mai sarac la cel mai bogat cuplu. De unde vor avea cei mai saraci, bani pentru a-si achizitiona o casa?De unde vor strange avansul aberant cerut de o banca sau alta pentru a cumpara amarata aia de cocioaba de la marginea orasului? Poate din buzunarele zambaretilor de directori-proprietari de agentii imobiliare/cartiere rezidentiale.

Eu in locul acestora din urma nu as mai fi atat de optimist. Va curge multa apa pe reteaua hidrografica a tarii pana cand romanul ala simplu ce se speteste in batjocura angajatorului pentru un codru de paine, isi va permite din salariul lui de mizerie sa se mute SINGUR, nu sa isi intemeieze o familie, intr-o locuinta propietate personala.

O realitate cruda care va conduce insa la una si mai cruda : in ritmul acesta in cateva secole le vom implini visul hulpavilor de vecini: acela de a veni si locui aici in Romania. Pentru ca noi, romanii, nu mai suntem in stare de nimic altceva decat sa murim.

Sapunul si scaunelul il aducem de acasa? Pardon, care casa?