C.V.Tudor despre absenta la raportul lui Basescu: Nu m-am dus pentru ca imi era teama de mine
“Nu m-am dus pentru ca imi era teama de mine” – a fost explicatia oferita de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, pentru absenta sa de la discursul sustinut de presedintele Traian Basescu in fata camerelor reunite ale Parlamentului.
C.V.Tudor s-a dezlantuit ieri la Realitatea TV, sub tirul acuzatiilor sale cazand, pe rand, premierul Tariceanu, PSD, PNL dar si presedintele George W. Bush.
Who’s that girl?
-
Imi rasuna in minte o fraza pe care Ea mi-a zis-o intr-o zi: “Nu mai suntem ce-am fost: nici tu, nici eu”.
Imi rasuna ca o sentinta aproape si imi determinau gandurile sa plece departe.In minte, de obicei ne ramane imaginea primordiala a fiintei dragi.A fiintei careia i-am daruit primul sarut cu inima aproape explodandu-ne.
I-am raspuns Ei ca indiferent de amprenta lasata de timp asupra fiecaruia dintre noi, imi va ramane mereu la fel.Oricat de mult s-ar schimba un om sunt cateva detalii care raman unice pentru el: imbratisarea, sarutul, privirea.Sunt detalii care fac diferenta exact cand trebuie.
Pentru mine, Ea va ramane fiinta de care m-am indragostit definitiv intr-o Noapte Alba petrecuta intr-un septembrie oarecare, pe niste strazi obisnuite ale unui oras din Romania.
Se spune de obicei ca sentimentele dispar dupa un timp in care esti departe de o anumita persoana din viata ta, departe de o persoana care a plecat lasand un gol imens in sufletul si inima ta.
Se spune ca sentimentele pe care le simteai in acele clipe se estompeaza si dispar asemeni unei adieri de vant.
Se spune ca totul ar trebui sa fie ceva normal, in care nu mai simti nimic din fiorul iubirii ce te-a legat de acea fiinta.
R etraiesc sentimente , clipe pline de dor, momentele in care o strangeam in brate pe Ea.Vorbesc cu Ea, cu greu ma abtin sa imi ascund gandurile.Au trecut mai bine patru luni de atunci, dar bataile inimii sunt la fel de puternice, ochii isi doresc la fel de mult sa o vada, bratele sa o simta la fel precumo faceau in urma cu cateva luni…
Nu stiu de ce inca sentimentele pentru ea au ramas la fel de vii, ma intreb de ce oare mi-e atat de dor de ea, de ce gandurile imi sunt inca la ea.
La Ea…
O voi iubi cu fiecare secunda si gand pe care le traiesc. O voi adora, poate pentru ca a stiut cum sa intre acolo in suflet si sa nu mai plece.Poate ca niciodata nu vom mai fi impreuna. Nu sunt Mafalda, sau Mama Omida sa imi citesc viitorul. Am incercat, e drept, sa aflu ce imi harazisera sortii. Destinul imi scosese atunci in cale o persoana ce stia sa “citeasca” in stele si nu numai.M-au speriat ce spuneau cartile.Si de atunci nu am mai incercat sa sparg bariera necunoscutului.
Cine esti tu oare, inger nebun al viselor mele?Apari din neant atunci cand somnul mi-e tulburat. Simt sarutul tau in vis si adorm leganat de un cantec dulce , pe care mi-l canti simplu si suav, tinandu-ma in brate.
In vis…
Totul e posibil. Pot fi eroul Ei, pot fi printul pe care l-a visat mereu. In vis, ii pot spune lucruri numai de inima mea stiute. Acolo toate barierele dispar, plutesc pe aripi de stele intr-o caleasca trasa de sapte cai inaripati catre balul unde o gasesc pe Ea inconjurata de sapte pitici de acadea.
In vis Ea va ramane mereu dragostea dupa care voi tanji mereu. E acolo printre ganduri, ma plimbi cu ea pe alei cu amintiri.Va fi ca un talisman un foc mereu nestins…
TE VOI IUBI MEREU, faptura a visurilor mele. Ai coborat intr-o zi din ele si te-ai intrupat… in EA…