Recidiva…

Probleme care par fara sfarsit. O vara in care am luptat in fiecare secunda cu viata, incercand sa inving moartea ce mi-a dat mult prea devreme intalnire.

Am castigat o batalie dintr-un razboi de uzura. Unul care continua.La infinit se pare.

Boala a recidivat.Ma simt tot mai obosit si nelinistit.Senzatiile de deja-vu au revenit mai acut ca niciodata.Si ma sperie. Ma sperie faptul ca intr-o zi se va intampla ceva neprevazut.

Lupt in continuare. Cu disperarea unui om care stie ca mai are ceva de spus pe lumea asta.Cu dorinta tot mai acerba de a trai. Fiecare secunda, fiecare clipa, fiecare zambet daruit de cele cateva persoane in care mai am incredere.

Intr-o zi lumina mea se va stinge.Si ar trebui sa fiti pregatiti pentru asta.Oricat de mult ar durea…

Love u all, friends or enemies…

Holograf – Luminile rampei aka Singur pe drum (live)

Artistul zilei

http://www.holograf.ro/

Mi-e scarba… II

Mi-e scarba, mi-e scarba sa mai scriu despre o societate mizera in care oierii ajung patroni de fotbal.

Desi ar trebui sa fiu una din vocile formatoare pt public, nu mai pot face aceasta un timp. Pana cand nu se va elimina jegul, nesimtirea si duhoarea din clica politicienilor romani. O duhoare pe care o regasim doar in toaletele ecologice nespalate din toata tara, o afacere tot a unui politician, sau fiu de oier.

Mi-e scarba de rasul lui Becali,de ochelarii tuciuriului de Borcea, de chelia lui Copos si de burta lui Iancu; mi-e sila sa vad Porsche-ul albastru al lui Tariceanu. Nu as putea sa mananc inghetata de la firma lui Basescu , asa cum nu cumpar medicamente de la farmacia lui Nastase.

Mi-e sila de cei 322 de parlamentari. Imi vine sa vomit cand le vad cefele groase de mafioti si le simt rasuflarea de porci nespalati si mirosind a hormoni de atata sloboz dat poporului roman.

Imi provoaca greata sa vad balele parlamentarilor ale oierilor si ale prostimii care e proasta ca o oaie capie ce a scapat din tarc.

Ne meritam conducatorii si degeaba suntemin UE. Nu avem nici un merit. UE nu are nevoie de noi, ci de banii nostri.

Asta nu o pot intelege 322 de derbedei, berbeci si oi care behaie zilnic in Palatul Parlamentului, pardon : Stana Romaniei.

Asta nu o poate intelege tugurlanul roman, oaia care alearga bezmetic in stanga si in dreapta de parca a primit par dupa par in frunte, intre coarne.

Mi-e scarba de paianjeni, tantari si furnici. Urasc duhoarea pestilentiala a mintii unora. ..

Astept alegerile pentru a repune, prin votul meu, statul de drept in drepturile sale. Drepturi confiscate de 322 de animale care nu se mai satura sa suga de la tata Romaniei.

Scarba… Sila… Voma…

Romania… Trezeste-te pana nu ajungi la groapa de gunoi a Terrei…

Mass – media, sau cum e presa la romani – episodul 15

Peter Gross afirma in lucrarea sa „Colosul cu picioare de lut” ca romanului a inceput sa nu-i mai miroasa a bine programele educative, programele culturale.El raporta problema la perioada de indoctrinare comunista, in care programele cu caracter educativ-formativ, capatasera cu totul si cu totul alte valente. Audienta postului public de radio, canalul Romania Cultural in anul 2001 era una destul de mica.Explicatia acestui fenomen a devenit un adevarat stereotip: dezinteresul fata e cultura, scaderea accentuata a gradului de instructie a indivizilor societatii romanesti, concurenta posturilo TV.O alta hiba este cea legata de resursele umane.Media de varsta a realizatorilor care concep si realizeaza programele cu un puternic impact cultural e situeaza undeva la 50 de ani.Aceasta evidenta se resfrange in grila de programe a postului Romania Cultural, in emisiunile „incremenite in proiect”, vorba lui Gabriel Liiceanu”.Emisiuni realizate in acelasi format, cu acelasi mijloace si „voci”, colaboratori de zeci de ani.Propuneam in acel an, in lucrarea de diploma , revigorarea colectivului redactional, „Se impune in acest sens o revigorare a colectivului redactional, prin formarea si angajarea unui numar cat mai mare de redactori tineri, care sa conceapa un nou tip de emisiuni racordate noilor structuri ale cunoasterii, mentalitatilor culturii si orizontului de asteptare al ascultatorilor. Se impune ca in marea lor majoritate cu exceptia unor emisiuni introduse de curand in fluxul radiofonic) redactorii, realizatorii sa-si revizuiasca formulele si continutul emisiunii sa transmita publicului-tinta,mesaje noi, intr-un raport direct proportional cu ceea ce aateapta din parter emitatorului, si nu cu ceea ce vrea sa impuna in totalitate emitatorul.