Baloane de sapun

Victoria magnifica de marti seara  a cferistilor clujeni contra romanilor imperiali le-a dat oamenilor de fotbal din tara  un avant muncitoresc greu de stavlit. Entuziasmati pana la maxim de prestatia echipei lui Paszkany, mai toti oficialii s-au folosit de regula de trei simpla: daca o echipa mica a reusit sa bata ditamai carul mare, va dati seama ce ar face granzii din fotbalul romanesc?Cam asta este sistemul de care folosesc tovarasii de ieri, managerii de azi.

Un principiu falimentar, insa atat timp cat refuzi sa iei in calcul o serie de variabile, precum omogenitatea echipei, experienta antrenorului in competitii internationale, sistem de joc flexibil. Ca e Steaua, ca e Dinamo, ca e Rapid, cu totii trebuie sa reverifice structura de baza a mecanismului si pornind de aici sa inlocuiasca erorile.

Granzii Romaniei au pornit din start cu mentalitatea victoriei, au pornit la drum imbatati de baloanele de sapun degajate in aer de victoria , de altfel muncita, a clujenilor. Au mers pe cartea victoriei , dar cand au observat ca nu prea pot sa-i dea de capat  au intrat in panica si de aici degringolada si jocul periculos de anost.

Sincer nu stiu ce asteptau maretii jucatori…Sa vada statuia sefului cu sabia ridicata in aer?Sa auda urletul de lupta al celebrului lup dacic?Habar nu am…

Cert e ca mai toti s-au amagit cocotati sus acolo pe balonul efemer al maretiei , uitand ca in orice secunda poate fi taiata craca , poate fi spart balonul, sau ce vreti voi sa asociati ignorantei fotbalistice autohtone.Uitand ca atat cu cat esti mai sus cocotat, cu atat impactul resimtit la atingerea solului este mai puternic.

Mai avem multe de invatat, multe de tras, pana cand vom ajunge sa visam frumos, dar pornind de la realitate.

Pana atunci , bravo CRF, FC Vaslui, Unirea Urziceni!

Restul, sa mai astepte!

Poveste de mai…

Destinul a facut sa fiu unul din ultimii UTC-isti ai Republicii Socialiste Romania. Era anul de gratie 1989. In apropierea marii sarbatori a muncii 1 Mai. M-aduc si acum aminte, vorba lui Creanga, despre acele insorite zile de primavara cand incepeam cu mic cu mare sa pregatim marea defilare. In acel an 1989, Ceausescu isi programase doua intalniri cu poporul sucevean. Tot atunci, ca prin minune, Cantarea Romaniei programase si ea o editie bucovineana. Hatrii serciilor secrete spun ca de aici i s-a tras dictatorului moartea, pentru ca zic ei in nordul Moldovei exista un pact prin care fortelor raului le sunt inoculate samanta binelui. ASfirmatiile acestor psihologi si parapsihologi se bazeaza, daca doriti ceva palpabil, pe miile de bisericute si zecile de manastiri care purifica aerul si sufletul locuitorilor zonei. Nu despre acest aspect vreau sa va vorbesc insa in aceste clipe.

Demonstratia/ defilarea utc-istilor de azi , a comunistilor de maine era una plina de entuziasm, eram tineri, eram mandri si ne simteam bagati in seama. Echipati in rosu cu pancarte rosii pe care cu alb erau scrise lozinci mobilizatoare gen : Traiasca Republica Socialista Romania, sau Luptam impotriva inarmarii nucleare colindam bulevardele micului oras bucovinean sub privirile mai mult, sau mai putin admirative ale locuitorilor. O mare de oameni in rosu, o alta multime in galben si o alta in albastru. Traseele erau astfel concepute incat in momentul jonctiunii din elicopterul cu care sosea defunctul lider comunist sa se vada totul ca un mare drapel al tarii…

A venit insa decembrie 1989 si am luptat pentru libertate . Cica asta s-a dorit atunci.

Mai 1989-Mai 2007.

18 ani. In care tot ce am facut noi ca oameni nu a fost altceva decat o reintoarcere la comunism. Si ceea ce a facut Psd-ul la Bucuresti si Pd-ul la Cluj a semanat la indigo cu ceea ce facea Pcr-ul pe vremuri. Demne urmase ale decedatului F(D)SN cele doua mari rivale acum , urmase demne ale vechilor principii socialiste, neocomuniste si-au dat in petec organizand sub titulatura unor sarbatori campenesti ceea ce in trecut purtau denumirea de defilari. Bine, bine veti zice multi. Sin Europa si in Sua exista astfel de manifestari. Corect, va raspund , insa spre deosebire de adevaratele democratii acolo unde totul este spontan si liber, unde totul se face din proprie convingere si entuziasm sincer si adevarat, in Romania noastra draga, pentru a capata dimensiunile unei intalniri “spontane”, oamenii sunt momiti cu fel de fel de sireticluri. Totul la superoferta. Se spune ca pentru a conduce poporul roman si pentru a-l subjuga nu trebuie decat sa ii dai haleala si circ. Bautura, mancare si spectacol gratuit. Iar tugurlanul carpato-danubiano-pontic va aplauda nu pe ala in care crede cu adevarat ci pe ala care ii da de halit. Daca azi Psd-ul ii da de pileala pana face pe el, se imbraca in rosu. Daca maine Pd-ul ii da de crapelnita pana se umfla burta si da sa bubuie, devine pdist. samd.

Vorba dulce mult aduce si cine spunea ca “Romanu’ se face frate cu dracu’ pana trece puntea” adevarat grait-a.

Si am incalecat pe-o sa si v-am zis povestea mea…

Mass – media, sau cum e presa la romani – episodul 11

Si iata cum incet-incet, incepem sa demonstram necesitatea radioului in viata de zi cu zi a individului in general, a romanului, in particular. Oricine doreste sa afle de la radio informatiile ce trebuie sa-l ghideze in hatisul cotidian.Trebuie sa obtina din programele difuzate pe radio exact ceea ce isi doreste cu prisosinta.Asculta radioul pentru a afla cum sa se imbrace in ziua respectiva, daca sa isi ia umbrela, daca e mai bine sa mearga la serviciu cu „itebeu, sau sa isi ia masina „proprie si personala”.De asemenea asculta radioul pentru a fi la curent cu tot ceea ce se petrece in jurul sau pe plan economic, social, politic.

Analizand insa grilele de programe, continutul emisiunilor difuzate atat de postul public cat mai ales de cele particulare se remarca un apetit, morbid pe alocuri, pentru scandal, accidente, crime violuri etc.Peste tot senzational.De 16 ani incoace, romanul nu pare a se fi saturat de astfel de informatii.Psihologii si soiologii pe care i-am ascultat de tatea ori pun acest fapt in contextul celor 45 de ani de dictaura de interzicere a unor drepturi elementare.Ei afirma ca este un lucru normal sa fie asa.Insa tot ei marturisesc ca procesul este unul estul de ciudat in Romania.

Romanul este, daca va amintiti ce spunea Constantin Radulescu-Motru, un om frustrat, neimplinit intr-o societate in care insatisfactiile individuale se amplifica, in care relatiile interumane devin din ce in ce mai abstracte, tot mai fragmentare si functionale.De aceea presa radiofonica romanasca pune un puternic accent pe aceasta latura: in oate emisiunile difuzate pe undele hertziene sunt prezente personalitati, pozitive dar si negative ( de la sefi de stat, demnitari,pana la delapidatori, hoti, infractori).Relevarea unor elemente din viata lor personala ofera impresia ascultatorilor ca si i au intrtat in lumea acestora, ca le cunosc faptele la zi, obiceiurile, slabiciunile, pasiunileetc.Pe de alta parte, viata sociala ingradeste numeroase tendinte umane, fie ele de natura biologica, sau culturala…

The Other Boleyn Girl- When You’re Gone

Artistul zilei