il est tard de partir…

Stefan Iordache

Un nume pe care multi dintre noi l-au apreciat. Altii l-au detestat. Dar pe care l-am apreciat.Pentru calitatile sale actoricesti.Pentru colaborarile sale muzicale. Atat  au mai ramas din omul Stefan Iordache. Care l-a urmat pe Gherasim in drumul sau spre lumea neantului. A plecat dintre noi, cand nu eram pregatiti pentru o noua disparitie

Incet, dar sigur, ii pierdem pe toti. Pe toti cei care, celor de varsta mea, le-au incantat si animat copilaria.Suntem mai singuri, mai tristi si incercam sa strangem randurile.E prea tarziu sa mai putem face altceva.

Nu ne ramane decat sa aplaudam la scena deschisa un alt mare nume care pleaca sa incante ingerii.

Un vis ca o poveste

Dimineata ploioasa de septembrie. Rece si insensibila precum imaginea intiparita undeva pe o coala de hartie. Precum comenzile pe care le executa tastele apasate de degetele mele.

Au trecut ca o parere.Raza de Soare care imi mangaia fata departe de tara undeva pe o plaja. Vantul ce-mi spunea o poveste despre corabii scufundate in adancul marilor si comori ascunse.

Au trecut precum pescarusii in zbor: amintiri, deziluzii, dorinti ascunse si lacrimi triste. Un zambet ce incerca sa traiasca mijea intr-un colt al chipului meu.

Valuri de mare , corabii ce acostau la mal, una cate una, pirati ce isi inclestau sabiile pe nisipul fin.Parada stralucitoare a aurului, o mandolina ce rasuna in ceas de noapte indragostitii ce nu-si au somnul.

Parca a fost un  vis,un vis din care nu as mai fi vrut sa ma trezesc vreodata.

un vis ca o poveste…

Svetlana – Lambada (Club Mix)

Artistul zilei

Ratacind prin vise

Reciteam astazi randurile scrise de-a lungul timpului pe cele trei bloguri ale mele. Cu un fel de tristete si deznadejde…Amintiri. Ganduri. Sperante. Atat de multe sperante. Atat de multe vise in roz, entuziasm nebun. Si pentru ce? Sa mi se spuna sa ma maturizez? Sa mi se adreseze tot felul de rautati gratuite?

Merita sa mai iubesti? Stau si ma intreb ce sens mai are iubirea in ziua de azi? Ce sens mai are sa fii romantic sa daruiesti totul asemeni cum un actor isi daruieste harul si darul sau in rolul de pe scena.

Incapatanarea mea de a vrea sa iubesc si sa fiu iubit conform viselor mele mi-a adus deziluzii. Atat de multe incat nici nu le mai stiu numarul. Sunt poate prea naiv,sau poate prea visator.

Cel mai dureros e sa spui, sau sa ti se spuna “TE IUBESC” in clipa despartirii, atunci cand practic acea legatura ce mentinea vie iubirea a fost distrusa asemeni unui castel de nisip luat de valul marii.Cel mai dureros e sa iti dai seama ca iubesti pe cineva enorm de mult abia dupa ce a plecat din viata ta.Si cand i-ai spus sa iasa pur si simplu pe usa afara si cand nu ti-a pasat de sentimentele si lacrimile lui.

Viata merge mai departe si odata cu ea si crucea neuitarii. A amintirilor triste, lacrimilor, esecurilor si a clipelor in care ai fi vrut sa dai timpul inapoi. Asemeni mie care as vrea sa ma intorc in timp in urma cu 10 ani intr-o zi de aprilie 21. 10 ani… Ce repede au trecut… Au ramas amintirile si falsele sperante intr-o minciuna.Cine alearga dupa doi iepuri nu prinde niciunul. ..As da orice sa intorc timpul inapoi sa sterg o amintire care ma chinuie si acum. Dar nu pot…

Nu pot decat sa merg mai departe. Sa incerc sa iubesc… Sa incerc sa iubesc. ..Iluzii… La nesfarsit.