Integra-m-as in ANI!

Citeam deunazi in presa , hai sa-i spunem, de hazna ca undeva prin dulcele targ numit Romania, nu trebuie neaparat sa ai carte ci…parte de un bust atragator, cat se poate de siliconat. Asta ca sa ajungi ditamai inspectorul la Agentia Nationala de Integritate.Cum care integritate, doar nu cea morala! Ca s-ar bate cap in cap printipiile, intelegi matale?

Urmand exemplul mai marilor, oare in ce?, sefii de la ANI, recte agentia mentionata mai sus,au decis sa dea o lovitura de imagine angajand in rol de verificator de integritate a averii demnitaresti o “superba”, vorba unui amic foarte bun, p;e numele ei de alint Ralucuta. Cu un corp care cu siguranta va suci mintile barbatilor din jurul ei, tanara noastra a fost angajata probabil pentru a spori eficienta lucrului, sefii ANI fiind ingrijorati de chiulul in masa si tergiversarea multor dosare aflate in lucru. Si s-au gandit la… Ralucuta.Atragatoare cu o privire ucigatoare  ce va priponi pe loc pe orisice purtator de sarpe-n pantaloni din firma.Barbatii vor sta astfel mai mult pe la birou, uitand brusc sa mai plece pe la casele lor si evident ambitionati sa lucreze mai mult si mai mult pentru a intra in gratiile frumoasei noastre.

Tanarul inspector are un CV fulminant : a pozat pe post de Craciunita in ditamai ziarul de provincie. Nu atat aceasta isprava a contat, caci este singura iesire notabila a Ralucutei, cat mai ales omul din spatele sau: un tatic grijuliu , avocat de meserie cu state vechi si polite de primit pentru serviciile oferite.Altfel nu ne explicam, cum de fetita sa mult iubita si scumpica a aterizat in mareata institutie, direct din marile cluburi de fitze ale stimatei noastre Capitale.

Tot ce va doresc dragii mei e sa nu cumva sa aveti probleme cu ANI-ul, nu de alta, dar sa aveti macar in sanul familiei liniste.

Prietenii, stiu de ce…

Andy Mckee – For My Father

Artistul zilei

http://www.andymckee.com/

Simplu si genial in acelasi timp

Penultima colaborare si penultimele bucurii traite impreuna la o
lansare a propriei lor creatii cinematografice….
De-a lungul timpului , de fiecare data cand s-au intalnit pe
platourile de filmare, Anthony Minghella si Sydney Pollack au reusit
sa dea publicului spectatori o serie de bijuterii cinematografice. Fie
ca vorbim de Cold Mountain, The Talented Mr. Ripley, Sabrina, sau de
Michael Clayton, toate peliculele pe care cei doi si-au pus amprenta
au ramas ca puncte de referinta pentru publicul spectator si in
istoria cinematografiei, obiect de studiu pentru viitorii regizori,
scenaristi, producatori. Adevarate lectii de viata transpuse intr-o
lume unica, imaginara, dar atat de reala
Doua genii ale cinematografiei care nu au mai apucat insa sa se bucure
impreuna si de ultimele lor creatii aflate in acest moment in
post-productie…
Despre “Breaking and entering” din 2006, putem spune doar atat :
superba. O imbinare inteligenta a planurilor scenariului, un joc de
exceptie al trio-ului Jude Law,personajul Will, Juliette Binoche
intruchipand-o pe Amira, Robin Wright Penn,aka Liv- “sotia” lui Will,
cu un bonus pentru Rafi Gavron, Miro in film si pentru Poppy Rogers in
rolul lui Bea.
Doua povesti de dragoste imbinate periculos la un moment dat, minciuni
si adevaruri care ies treptat la iveala. Deznadejde si noi sperante.
“Breaking and entering” , un film care respecta intru totul reteta
magicienilor Minghella-Pollack. O reteta pe care cei doi anul acesta
au luat-o cu ei in lumea umbrelor. O reteta ce nimeni nu va reusi sa o
faca la fel de atractiva.
Se spune ca un geniu reuseste minuni acolo unde pune mana. Insa cand
are langa el un alt creier pe masura sa, totul devine magie.
Respect etern pentru doi dintre magicienii planetei de celuloid:
Anthony Minghella si Sydney Pollack.

Pas cu pas

Ratacit prin ganduri incerc sa gasesc o iesire catre undeva, catre raza de Soare care pare ca are chef de joaca. Zambesc trist si amar fara a mai vrea sa aud raspunsuri, fara a mai vrea sa aud chemarea dulce a dragostei.

Privesc in gol, undeva pierdut intre cer si stele fara speranta. Fara vise.

Caut ceva si nu stiu ce. Mi-e teama ca voi mai gasi vreodata ceva pur plapand si sacru. Mi-e teama ca voi mai fi in stare sa mai daruiesc miile de cioburi ale inimii mele. Mi-e teama ca lacrimile imi vor mai fi sterse vreodata.

Mi-e teama sa mai visez. Mi-e teama sa mai simt ceva.

Cu picioarele goale, pe marmura rece, cu ochii inchisi incerc sa stapanesc durerea surda ce macina un suflet chinuit ce pare sa nu isi mai gaseasca sufletul pereche.

Speranta moare, incet-incet moare si iubirea. Incet-incet ma transform intr-un suflet impietrit de tristetile neimplinirilor.Incet-incet ma retrag in lumea mea, acolo unde cel mai bun prieten al meu sunt eu insumi.

Ma retrag pas cu pas…