Mi-e dor…
-
Mi-e dor de clipele dulci ale copilariei.De ceasurile cand zgribulit de frig alergam de la sanius in casa sa ma incalzesc langa soba.
Mi-e dor dor de brazii din fata casei plini de zapada.De dulceata portocalelor si mirosul cozonacilor abia scosi din cuptor.
Mi-e dor de clipele cand fara nicio grija goleam in cateva secunde punga cu bomboane pe care o gaseam a doua zi din nou plina.
Mi-e dor de viscolul care suiera printre crengile nucului unde imi petreceam vara leganandu-ma in scranciob.
Nu stiu de ce amintirile copilariei devin tot mai dulci si acute cu cat avansam in varsta.
Ajungem precum Bacovia, Macedonski, sau Nichita sa visam in fata semineului intr-un fotoliu ascultand chemarile nostalgice si tainice ale iernii.Niciodata amintirea bunicilor , zambetul lor plin de lumina cand ne vedeau in capatul ulitei pe noi, nepotii. Niciodata amintirea lor nu e mai plina de culoare ca in aceste ceasuri.
Amintirea primei vacante de iarna…
Amintirea primei zapezi…
Hmmmm….
E abia toamna. Dar mi-e dor deja de iarna.De aceea iarna cand indragostit imi iau iubita de mana si ne plimbam tacuti amandoi sub sarutul fulgilor de nea.Deja mi-e dor de dulcea amintire a primului sarut in fata bradului de Craciun, sub vasc…
Mi-e dor..