Crystal Gayle – Don’t It Make My Brown Eyes Blue (Covers SLD)

Artistul zilei

http://www.crystalgayle.com/

Mass – media, sau cum e presa la romani – episodul 4

5.Romanul si comunicarea mediatica

a)perioada comunista

Romanul este din fire un om foarte deschis comunicarii.El socializeaza, ca sa vorbim in termeni academici, oriunde in orice ipostaza.Este obisnuit sa-si dea cu parerea despre orice, cu oricine, sa puna pasiune in discutie, „sa ia foc” atunci cand cineva nu de acord cu el.Romanul, este asadar un adevarat creator de mesaj, moderator, difuzor si formator de opinie.”Cate capete atatea pareri” spune o vorba din batrani.

Constantin Radulescu-Motru explica acest lucru prin individualismul acut de care sufera din punct de vedere psihologic locuitorul de la nord de Dunare: „Romanului nu ii place tovarasia.El vrea sa fie de capul lui.Stapan absolut la el in casa.Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui”.Insa chiar si asa, el nu se sfieste de pe margine sa-si dea cu presupusul despre realitatea in jur.Indiferent ca e vorba de un sfat pentru un vecin, prieten, sau o opinie cu privire la o problema de ordin politic.De pe tusa, toti sunt profesionisti, insa cand sunt rugati sa aplice ceea ce au zis, dau inapoi. Mentalitatea romanului este aceea de a devora tot ce se difuzeaza.Timp de 45 de ani a fost sub influenta unui regim care i-a anihilat dorinta de cunoastere.Toate mijloacele de informare aflate in mana statului.Regimul autoritarist a folosit mijloacele de comunicare pentru propaganda.Sunt de notorietate momentele de la trecerea dintre ani cand romanul inchidea radioul, sau televizorul sa se mai „raceasca”.Refuzul indoctrinarii a generat crearea unei media paralele gen „radio-sant” in care unul dintre participanti redifuza pe sistemul dubasului de pe vremuri o informatie, credibila de multe ori, informatie pe care o auzise la randul sau de la o alta persoana.Adeseori, pentru ca mesajul trecea din filtru in filtru, continutul, contextul ajungeau sa fie in final cu totul altul.Este arhicunoscuta imaginatia debordanta a romanului care face din tantar – armasar.Si astfel un simplu accident de masina se transforma in macel, sau un simplu cutremur de pamant ce se lasase cu cateva geamuri sparte, a ajuns sa para o catastrofa.Si totul pentru ca fiecare comunicator se jura pe avea mai sfant ca a vazut cu ochii lui.

La vie.Toujours parsive

Zile de vacanta, zile in care gandurile mele au circulat hai-hui prin lume.Cautand acea raza de soare precum porumbelul lui Noe o farama de panmant liber.

Ploaie.Vant.Soare.Caldura. Deziluzii.Franturi din cosmaruri ce isi revarsa inca imaginile in visele frumoase pe care incerci sa le construiesti alaturi de cei dragi.Franturi si amintiri care te naucesc si te dezumanizeaza. Suflete tumefiate planse si inchise in clepsidra fugara a timpului.

Trista, natura isi cerne lacrimile peste noi, peste fiecare dintre noi.Peste amintiri, vise si dorinti ascunse.

Suntem incapabili sa mai gasim frumosul.Ne ancoram zilnic intr-un kitsch cotidian ambiguu si perpetuu.Ne chinuim sentimentele sperand ca esteticul inca traieste, ca exista.Dar lipseste cu desavarsire.

Traim incapabili sa mai iubim sa mai pastram ce e adevarat.Ne ancoram in iluzii desarte , in minciuni si nonvaloare.Mereu atotdistrugatoare.

Sa fim sociali?Sa mai scoatem capul din carapace?La ce bun sa facem asta?Sa traim clipa.Mereu o clipa care asemeni vietii ti-o trage pe la spate cand te astepti mai putin.

Si atunci daca trecutul trebuie lasat in urma, viitorul este imprevizibil, iar ea, clipa, prezentul e unul plin de surprize neplacute….Atunci ce mai ramane?

Ce mai ramane din noi, oamenii?Franturi ?Resturi de oale si ulcele?

Sau poate infinitul eternitatii?

Survivor de Romania

Nu mai tin minte exact ce se intampla in penultima aparitie cinematografica a comisarului Moldovan.Insa brusc il rewgasim in 2008 aruncat intr-o inchisoare comunista, in postura de norocosul norocosilor la olimpiada macabra a ruletei rusesti, organizata probabil din plictiseala de militienii vremii.

Avand la indemana un buget bunicel, deh, nea Nicolaescu si pilele lui sa traiasca, Supravietuitorul impresioneaza doar pe alocuri, prin imagine si decoruri.In rest un amalgam de musical si film politist ieftin ca braga.

O poveste de iubire ce a impresionat vremurile: Zaraza si Cristian Vasile si evident, prietenul nostru comisarul Moldovan care le e bun prieten ceor doi amorezi.

Mai avem o Loredana care trebuia sa mai cante si ea ca sa nu ii rugineasca vocea si cam atat.

Multe flashback-uri obositoare pe alocuri, care pica exact cand nu trebuie si venite parca sa lungeasca un fir epic deja incalcit, mult prea incarcat de semnificatii.

Regizoral si scenaristic, filmul merge pe linia ultimelor productii europene si mondiale, insa produsul final scartaie aratand un regizor ce parca uita de la mana pana la gura.

Nici musical, nici film politist.

Oricum dupa vizionare, as putea spune ca am fost si eu un “supravietuitor”