Si robotii se pot indragosti…
Filmul “Bicentennial Man” al regizorului Chris Columbus vine sa
completeze seria de SF-uri gen Terminator cu care am fost obisnuiti in
ultimele decade ale secolului XX. Si pentru ca trebuia ceva nou, fara
prea multe efecte speciale de genul exploziilor, urmaririlor pline de
adrenalina, regizorul a apelat la Isaac Asimov si creatiile sale din
care a selectat doua “The Positronic Man” si “The Bicentennial Man”.
Compilarea celor doua capodepre asimoviene a dus la aparitia unui
mamut: un proiect cinematografic de amploare cu un buget de 100 de
milioane de dolari. O creatie ce nu-l caracterizeaza totusi pe Chris
Columbus, mai ales ca el obisnuise publicul cu comedii usoare, gen
“Home Alone”.
Probabil simtea nevoia sa treaca la o noua etapa a carierei sale,
probabil a dorit sa incerce ceva nou. Si astfel a aparut “Omul
bicentenar”.
Un joc exceptional facut de Robin Williams. Un recital cum putin mi-a
fost dat sa vad, un alt Robin Williams, diferit de rolurile sale
celebre din filmele de comedie gen Flubber, sau Mrs.Doubtfire.
Un personaj care impresioneaza prin dorinta de a cunoaste sentimentele
specifice omului, in conditiile in care el e o “simpla dar totusi atat
de complicata masinarie” si o induiosatoare poveste de dragoste…
Sam Neil (Memoirs of an invisible man, Perfect Strangers, Merlin II),
Oliver Platt(Dr. Dolittle, A time to kill, The three musketeers),
Embeth Davidtz(Fracture, Schindler’s list,Fallen) completeaza o
distributie impresionanta formata din nume grele ale cinematografiei
daca ne gandim doar la filmele in care acestia au jucat, sau doar la
carierelele lor intinse de-a lungul zecilor de ani.
Omul bicentenar un film de exceptie, un film de savurat asemeni unui
pahar cu vin de colectie 1999.