The Cranberries – Dreams

Un strop de vis…

more about “The Cranberries – Dreams“, posted with vodpod

Adevar, sau provocare?

Sincer, nu inteleg cum de unii critici pot numi comedie o astfel de

productie.Pentru ca filmul,”Love me if you dare”, dincolo de
amuzamentul trezit unora este o frumoasa poveste de dragoste.Franceza
e drept, in stilul specific al gandirii pariziene, insa o poveste de
dragoste iscata intre doi foarte buni prieteni.

Creatia lui Yann Samuell, din a carui filmografie mai retinem si
pelicula “My Sassy Girl” vine sa demonstreze ca in timp un simplu joc
al copilariei se poate transforma in ceva mult mai profund si
periculos totodata.
O pelicula care pe unii ar putea sa plictiseasca, pe altii sa ii
atraga, insa o creatie bine inchegata , cu ritm, actiune, pasiune,
indrazneala, situatii limita.

Doi actori absolut frumosi atat prin jocul lor cat si prin atitudinea plina de naturalete si dezinvoltura impusa personajelor. Doi actori in rolurile principale care practic fac tot filmul.Guillaume Canet, remarcat de critica de specialitate pentru productia Ne le dis a personne (4 premii Cesar in 2007 si multe alte nominalizari si distinctii) si Marion Cotillard ( Oscar in 2008 pentru rolul Edith Piaf).

Un regizor aflat la debut, dar un debut premiat. Pentru ca “Love
me if you dare” este un film care isi merita pe deplin premiile obtinute.Si multe aplauze
din partea noastra, a criticilor , dar mai ales din partea voastra a
publicului spectator.

Julien si Sophie. O poveste care incepe undeva in adolescenta si se termina undeva… Dar se termina ea oare vreodata?Ramane sa aflati chiar voi…

Ceausescu, priveste si fii mandru, noii conducatori iti urmeaza directivele!

Ce diferenta ar fi intre Sarbatorile pe care eu le ptreceam acum doua decenii si cele din prezent. Retraiesc un amar si trist sentiment de deja-vu. Un sentiment care pur si simplu imi distruge , imi reprima orice mica dorinta de a mai face, de a mai petrece…

Ptrobabil,majoritatea voastra a celor care cititi aceste randuri, habar nu are ce au insemnat Sarbatorile, indiferent de sezon, acum mai bine de 15 ani. Cand scoala insemna a merge la cursuri inclusiv in a doua zi de Paste, sau cand “intamplator” vacanta de iarna prindea Craciunul la mijloc.

Intr-un fel, sau altul, istoria se repeta.Oameni la fel de saraci, ingrijorati acum nu din cauza friguliui din case, a faptului ca trebuie sa stea la coada zile intregi pentru a schimba o butelie, sau pentru a-si lua ratia. Sunt oameni ingrijorati ca nu au ce pune pe masa din cauza lipsei banilor.

Daca inainte de 89 aveam bani si erau niste discrepante minore intre categoriile sociale, ceva ne unea: suferinta cauzata de regimul totalitarist al lui Ceausescu. Dupa asa-zisa “revolutie” de acum 18 ani discrepantele au devenit prapastioase, fara o clasa de mijloc bine pusa la punct, diferente care fac din Romania secolului 21 o tara a contrastelor, mereu surprinzatoare. Acum nu ne mai uneste nimic. Suntem romani doar cu numele si in buletine. In rest petrecem Sarbatorile intr-un autentic stil “trendy-flendy” undeva intr-o tara cat mai exotica, de care nu a prea auzit nimeni poate chiar pe insula Pastelui; muncim de ne spetim la curtile boierilor europeni precum au facut stramosii nostrii cand noi nici nu eram planuiti a fi aparut in cartile destinului.In timp ce odraslele noastre isi pun streangul de gat acasa pentru ca au nevoie de ceea ce” unii nu intelege”: nevoia de afectiune parinteasca, nevoia de protectie si dragoste.

Si vine intrebarea fireasca: pentru ce au mai murit frumosii nebuni ai copilariei mele? Pentru ce au stat cu piepturile dezgolite in fata gloantelor comuniste? Daca ar fi stiut cineva ce se va intampla in Romania europeana, atunci ar fi fost scalpat, schingiuit si ucis. Astazi ar fi gasit adepti si multi ar fi infiintat o fundatie in memoria acelui orb nebun care striga lumii ca face o mare greseala, vorba unui cantec al celor de la Deep Purple.

Suntem intr-un secol al vitezei in care nu mai stim sa ne bucuram frumos, sa mai iubim frumos. Suntem intr-un secol al ipocriziei, minciunii si tradarii. Ceasescu daca ar fi trait ar fi avut de ce sa fie mandru. Ceea ce nu a reusit el cu Securitatea au reusit urmasii prin Democratie si Libertate.

Felicitari si iubiti-va bine…